- strânsoáre
- s. f., g.-d. art. strânsórii; pl. strânsóri
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
strânsoáre
Look at other dictionaries:
strânsoare — STRÂNSOÁRE, strânsori, s.f. I. 1. (Senzaţie de) apăsare, (de) presiune; încleştare. 2. fig. Îngrădire, constrângere. ♦ (înv.) Caznă, chin, suferinţă. 3. Loc îngust, strâmt; calitatea, caracterul unui loc îngust, strâmt; îngustime. II. 1. (pop.)… … Dicționar Român
descleşta — DESCLEŞTÁ, descleştéz, vb. I. tranz. şi refl. 1. A (se) desface, a (se) degaja dintr o strânsoare, dintr o încleştare. ♢ expr. (tranz.) A i descleşta cuiva fălcile = a face pe cineva să vorbească. (refl.) A i se descleşta cuiva fălcile = a începe … Dicționar Român
zbate — ZBÁTE, zbat, vb. III. refl. 1. (Despre fiinţe) A face mişcări bruşte, violente sau convulsive (din cauza durerii sau pentru a scăpa de o strânsoare); a se zvârcoli; a se smuci. ♢ expr. A se zbate ca peştele pe uscat (sau ca musca în pânza… … Dicționar Român
apăsare — APĂSÁRE, apăsări, s.f. Acţiunea de a apăsa şi rezultatul ei. ♦ Stare a celui chinuit, copleşit de suferinţă, de griji materiale sau morale. – v. apăsa. Trimis de cata, 28.02.2004. Sursa: DEX 98 APĂSÁRE s. 1. greutate, presare, presiune,… … Dicționar Român
colică — CÓLICĂ, colici, s.f. Durere abdominală violentă. Trimis de fery, 22.03.2004. Sursa: DLRC CÓLICĂ, colici, s.f. (Mai ales la pl.) Simptom al unei boli la om şi la animale, manifestat prin dureri puternice produse de contracţia musculară a… … Dicționar Român
contractare — CONTRACTÁRE, contractări, s.f. Acţiunea de a (se) contracta şi rezultatul ei. – v. contracta. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CONTRACTÁRE s. 1. (jur.) încheiere. (contractare unei căsătorii.) 2. v. contracţie. 3. (fiziol.)… … Dicționar Român
convulsie — CONVÚLSIE, convulsii, s.f. 1. Contracţie bruscă, involuntară, prelungită a musculaturii unui segment corporal sau a întregului corp; spasm. 2. fig. Frământare, zvârcolire, încordare. [var.: convulsiúne s.f.] – Din fr. convulsion, lat. convulsio,… … Dicționar Român
desface — DESFÁCE, desfác, vb. III. 1. tranz. şi refl. A (se) descompune în părţile componente. ♦ tranz. A face ca ceva efectuat să revină la starea anterioară. ♦ tranz. A anula o învoială, un contract etc. 2. tranz. şi refl. A (se) desprinde din locul sau … Dicționar Român
desfacere — DESFÁCERE, desfaceri, s.f. Acţiunea de a (se) desface şi rezultatul ei; desfăcut1, descompunere, despărţire, dezorganizare; anulare; vânzare. ♦ Lichidare. – v. desface. Trimis de cata, 12.07.2004. Sursa: DEX 98 Desfacere ≠ facere Trimis de… … Dicționar Român
desprinde — DESPRÍNDE, desprínd, vb. III. I. tranz. 1. A desface un lucru de altul cu care este unit, prins; a separa. 2. A rupe, a dezlipi şi a scoate sau a lua ceva din locul în care a fost prins, aşezat, pus. ♦ A desface un obiect din balamalele, nasturii … Dicționar Român
